vineri, 9 ianuarie 2015

Kamadeva, Mihai Eminescu

Cu durerile iubirii
Voind sufletu-mi să-l vindec,
L-am chemat în somn pe Kama -
Kamadeva, zeul indic.

El veni, copilul mândru,
Călărind pe-un papagal,
Având zâmbetul făţarnic
Pe-a lui buze de coral.

Aripi are, iar în tolbă-i
El păstrează, ca săgeţi,
Numai flori înveninate
De la Gangele măreţ.

Puse-o floare-atunci-n arcu-i,
Mă lovi cu ea în piept,
Şi de-atunci în orice noapte
Plâng pe patul meu deştept...

Cu săgeata-i otrăvită
A sosit ca să mă certe
Fiul cerului albastru
Ş-al iluziei deşerte.


Știați că...
...poezia "Kamadeva" este ultima poezie tipărită în timpul vieții, fiind publicată în revista ieseană Convorbiri Literare în data de 1 iulie 1887?

...înainte de dispariţia lui Eminescu (1889), cei ce l-au vizitat îşi amintesc de maldărul de hârtii scrise de el în spital? În noaptea când poetul a murit i s-au găsit în buzunarul halatului două poezii: „Viaţa” şi „Stele la cer”.

... ultimul articol semnat de Eminescu în ziarul Timpul a apărut în ziua de 28 iunie 1883 (dar a fost datat 29 iunie 1883)?

...inspirația din spatele poeziei "Pe lângă plopii fără soț" a fost Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca și verișoara lui Caragiale?

...în copilarie, Mihai Eminescu obișnuia să își sperie tatăl prinzând serpi din pădure și aducându-i vii în apropierea casei sale? Apoi îl chema să vadă “ce pasăre a prins” .

  Cu drag,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu