E Ziua Femeii și m-am încăpățânat ca în anul acesta să nu regizez vreo serbare. Am avut program artistic de Crăciun și oricât de mult s-ar bucura sau mândri mamele că-și văd copiii cântând și recitând, consider că e mai sfânt să le pregătim alte surprize.
Bine, acum poate veți fi ușor împotriva unei astfel de decizii, dar vă spun că după experiența Crăciunului, când unul dintre copii s-a simțit rău, m-am gândit că-i mai bine așa. Prea multe emoții, prea multe blitz-uri și camere de luat vederi, prea mulți părinți, bunici, veri, nepoți, toți cu ochii ațintiți asupra lor, prea multe și intense trăiri pentru un omuleț atât de mic, pentru un copilaș de șase ani.
Ziua Femeii poate fi minunată și fără serbare școlară! Eu și mamele lor, cu siguranță, îi vom iubi la fel și fără să ne spună în mod festiv: „La mulți ani!” Și cum să nu-i iubești când vin la tine cu mânuțele desfăcute, te cuprind și te ating cu năsucurile umede, ca niște cățeluși, te sărută, te umplu pe față cu mucuți și-ți spun cu o candoare a vârstei, care păcat că se pierde odată cu anii: ”Doamna, noi toată clasa vă iubim!”.
Am o fetiță, o dulceață mai corect, care pentru că i-am spus odată „mâță”, vine la mine, toarce și îmi spune: „Miau!”. Mai au și un alt obicei drăguț. În timp ce stau pe scaun, mă asaltează prin față, prin spate, pe laterale, ca într-un joc de tipul „Grămada cere vârf!”. Acestea și multe altele sunt momentele noastre de „iubeală”.
Mai am o fetiță care-mi confecționează felicitări, cele mai frumoase felicitări pe care le poate primi un om și...deși este în clasa pregătitoare, îmi scrie uneori scurte mesaje.
Odată mi-a scris „...pentru cea mai bună doamnă”. I-am întrebat ce înseamnă pentru ei să fii „bun”. Mi-au spus că „bun” ar fi un om care nu-i ceartă. Am continuat discuția și ceea ce a urmat face parte din categoria „filozofia la șase ani” . Deși pare că n-ar avea legătură cu subiectul, tot am să vă povestesc:
I-am întrebat de ce se ceartă ei, când se ceartă. Mi-au răspuns că poate nu le convine ceva. Atunci i-am întrebat de ce nu pleacă, pur și simplu, fără să spună nimic sau de ce nu-și păstreză calmul.
Un băiețel m-a privit și mi-a zis că poate lui nu-i place ce se întâmplă și n-ar vrea să rămână așa lucrurile. I-am provocat la o discuție despre conflicte și au ajuns ei la concluzia că oamenii se ceartă uneori pentru că nu sunt de acord unii cu alții și nu renunță la propriile păreri sau poate că un copil face un lucru periculos și atunci trebuie oprit! (Deh, v-am mai spus că am în clasă un sfat al bătrânilor, nu copilași de șase ani!)
I-am întrebat dacă n-ar fi mai potrivit să ne exprimăm părerile în mod calm, să spunem ce ne deranjează și să evităm conflictele. N-au fost prea convinși că am dreptate. „Cum să taci dacă știi că ai dreptate?” Le-am atras atenția că dojana ar trebui să vizeze interesul celui corectat și nu propriul nostru orgoliu și că dojana adevărată o însoțim de enorm de multă dragoste împărtășită, asumată nu doar declarată.
Unui alt băiețel i s-a ridicat parcă un văl de pe ochi și a izbucnit: „Pe mine mă mai ceartă uneori mama, când fac prostii, dar eu tot o iubesc! Și ea mă iubește, am văzut-o eu cât era de supărată pentru că prietenul meu... m-a lovit. Și când mă simt rău, e supărată!” Un coleg i-a atras atenția că nici mamei nu-i place atunci când îl ceartă și că ea e chiar mai tristă ca și el. (Asta m-a surprins un pic, recunosc! E amuzant, uneori, să-i vezi cum emit ei judecăți.)
Ei bine, dragile mele mame, procedați cum vă îndeamnă sufletul, căci el cu siguranță nu greșește. Iubiți-vă copiii cât sunt încă micuți și nu uitați să le spuneți asta în cuvinte. Chiar dacă simt deja, e important să și audă cât de mult înseamnă ei pentru voi.
Și pentru că e 8 Martie, ziua voastră, vă urez să fiți sănătoase și răbdătoare, să puteți crește frumos puii de om, să vă bucurați de bucuria și realizările lor și să le fiți sprijin și echilibru când viața va încerca să-i spulbere.
La mulți, mulți ani fericiți, mame sau viitoare mame, bunicuțe ori simplu: femei!
Cu drag,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu