Pentru că elevii mei deja sunt ceva mai mărișori și pot înțelege semnificația tradițiilor populare românești, anul acesta mi-am propus ca de Dragobete să organizăm o activitate specială. Vreau să le arăt cât de frumoase sunt tradițiile românești, dacă te apleci asupra lor cu dragoste și le cercetezi. Ce mesaje de Dragobete mai convingătoare poți trimite, decât o inimă tricoloră ce bate pentru reînvierea tradiției.
Pentru a marca evenimentul, iată și câteva idei.
Dragobetele, protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet, se sărbătorește pe 24 februarie și este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale poporului român. Această sărbătoare are rădăcini străvechi, Dragobetele fiind celebrat încă din timpul dacilor. Pentru aceștia era o divinitate, asemenea lui Eros (greci) ori Cupidon (romani).
Dragobetele, fiu al Babei Dochia, Năvălnicul sau Logodnicul Păsărilor, fecior chipeș și puternic, aducător de dragoste, mai este numit și Cap de primăvară, Cap de vară, Sânt Ion de primăvară, Dragomiru-Florea sau Granguru, patron al dragostei și bunei dispoziții pe tărâmuri românești.
Dragobetele, zeul dragostei, este văzut ca o ființă cu o parte omenească și alta îngerească, un june frumos și nemuritor care umblă prin lume. De ziua lui se organizau petreceri, adesea urmate de căsătorii.
Bătrânii satului credeau că în această zi păsările își aleg perechea pe viață și încep să-și construiască noi cuiburi. Sacrificarea animalelor este interzisă în ziua de Dragobete, căci astfel s-ar strica rostul împerecherii.
De Dragobete, flăcăii și fetele purtau haine de sărbătoare și porneau spre pădure, pentru a culege flori. Fetele se întorceau în sat alergând în fața flăcăilor. Obiceiul se numea „zburătorit”. Feciorul care reușeau să ajungă din urmă o fată, o săruta în fața celorlalți, dacă și fata dorea, iar sărutul lor reprezenta logodna.
Tot de Dragobete, tinerele fete necăsătorite obișnuiau să strângă zăpada rămasă prin locuri umbroase, cunoscută drept „zăpada zânelor”, despre care se credea că s-a născut din surâsul zânelor. Apa rezultată era considerată magică, iar fetele își spălau fața cu ea pentru a deveni frumoase ca zânele.
Bărbații nu au voie să necăjească femeile de Dragobete, căci gâlceava aduce un an cu ghinion. Tot necazuri aduc și lacrimile vărsate în această zi. În schimb, cei ce participă la sărbătoare vor fi feriți de boli tot anul, iar gospodarii vor fi ajutați de Dragobete să aibă un an îmbelșugat. Treburile grele din gospodărie nu sunt permise de Dragobete, nici munca la câmp. Curățenia făcută în această zi, în schimb, se consideră că aduce spor și prospețime.
Dragobetele, bărbat sprinten și neastâmpărat, năvalnic și pasional se diferențiază de blândul și altruistul Sfânt Valentin, cunoscut românilor în ultimii ani. Dragobetele este mai aproape de firea fierbinte, puternică și pasională a poporului român. El reprezintă dragostea în forma ei pură, arhaică, sinceră și eternă.
Tradițiile, obiceiurile, sărbătorile noastre moștenite din străbuni sunt unice. Nu le lăsați să piară, dragii mei!
Succes!
Cu drag,
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu